"Cei doi teribili" de Jory John și Mac Barnett

 Titlu - "Cei doi teribili"

 Autor - Jory John și Mac Barnett

 Ilustrații - Kevin Cornell

 Editura - Arthur

   În această carte se povestesc aventurile lui Miles Murphy la noua școală. Miles era un băiat, care se mutase în Valea Ionii, unde erau foarte multe vaci, alături de mama lui. Nu era deloc încântat de idee, deoarece îi plăcea foarte mult în apartamentul său vechi, cu vedere la ocean. În prima noapte, nu a putut dormi așa bine, deoarece se auzeau cum mugeau vacile, dar într-un final a adormit, căci următoarea zi mergea la școală. 

   A doua zi, mama lui l-a dus la Academia de Științe Exacte și Socio-Umane, noua lui școală. La vechea lui școală, el era farsorul, dar aici a văzut că exista deja unul. Directorul Latră nu era prea fericit, deoarece mașina lui bloca intrarea școlii și nu știa cum să o mute până elevii trebuiau să intre în școală. Până la urmă, elevii au intrat în școală intrând prin mașina lui. Pe coridor, Miles se întâlni cu directorul Latră care îi făcu cunoștință cu Niles, asistentul directorului și camaradul lui. 

   Miles dorea să facă cea mai mare farsă pe care a făcut-o vreodată. A inventat un băiat, căruia îi era ziua de treisprezece ani și a împărțit invitații la acea petrecere. Planul lui era de a lua toate cadourile aduse și a pleca cu ele. Dintr-o dată apare directorul Latră, iar Miles crede că planul lui nu va mai funcționa, dar el venise doar ca să îi mulțumească acelui băiat că îl invitase. De fapt, directorul Latră îi confiscase invitația lui Miles, ci nu îl invitase. Din senin apare un băiat cu o chitară, care spune că el este acel băiat inventat de Miles și pleacă cu cadourile. După ce toți pleacă, Miles rămâne să strângă gunoaiele, dar vede un cadou sub masă. Îl deschide, și în el era o găină de cauciuc, iar pe burta ei scria ,,Nu poți să îi faci o farsă unui farsor. Hai să ne întâlnim pe pășunea Sherman, duminică la apus.".

   Când ajunse acolo, Neils îl aștepta, dar nu arăta ca de obicei. După ce mai vorbiră, Neils îi propuse să facă echipă, dar Miles refuză, începând războiul farselor. Miles începu să facă farse, dar mereu nu îi ieșeau, deoarece Niles îi punea bețe în roate. După mult timp, îi făcu și Niles o farsă, punând o catapultă cu o tartă în vechiul său dulap, actualul dulap al lui Stuard. Când Miles deschise dulapul lui, în el se afla un borcan cu cireșe glasate și un tub de frișcă. Directorul Latră văzând că în dulapul lui Miles se află lucruri, care coincid cu cele folosite la farsă, îl luă în biroul său, ca fiind vinovat. Directorul Latră îi spuse că va fi pedepsit și înaintea orelor și după. Miles se duse la baie, unde se întâlni cu Niles, care stătea pe o chiuvetă. Acesta îl mai întrebă o dată dacă acceptă să facă echipă, iar acesta acceptă, numindu-se cei doi teribili. 

    După ore, Miles se duse la Niles acasă, ca să plănuiască cea mai mare farsă pentru 1 aprilie, pe care a văzut-o Valea Ionii. În ziua de 1 aprilie nu aveau liber de la școală, așa că se gândiră cum să facă să închidă școala. Cum vacile pot urca, dar nu pot coborî, farsa lor era de a aduce cât mai multe vaci în școală. În noaptea de 1 aprilie, se întâlniră pe o pășune, de unde luară 107 vaci, pe care le băgaseră în școală. Dimineața, când copii începură să vină, directorul Latră le spuse că nu se mai fac ore, deoarece nu avea cum să scoată vacile din școală. Miles și Niles luară un mic dejun bogat, ca să sărbătorească succesul farsei. După ce mâncară, se duseră din nou la școală, unde directorul Latră stătea posomorât afară. El încă credea că Miles făcuse farsa, dar Niles îi spune că nu avea cum deoarece dormise la el. Cei doi îi spuseră că Josh, fiul directorului făcuse toate farsele, deoarece la cea cu petrecerea, el fusese singurul care nu era acolo. Mai aduseră câteva argumente, iar directorul îi crezu și îl pedepsi pe Josh. 

   

"Prințesa Hamster Invincibila Harriet" de Ursula Vernon

   Titlu - "Prințesa Hamster Invincibila Harriet" 

   Autor - Ursula Vernon 

   Editura - Arthur 

   Traducere - Iulia Arsintescu 

    În această carte este vorba de aventura hamsterului Harriet. Ei nu îi plăcea să fie ca celelalte prințese, nu îi plăceau bunele maniere. Ea voia să se lupte cu dragoni și să sară de pe stânci. La botez, zâna cea rea nu a fost invitată, dar a apărut furioasă și a pus un blestem pe prințesă, care spunea că la vârsta de doisprezece ani se va înțepa într-o roată de hamsteri și va cădea într-un somn, ca de moarte. Cele trei zâne bune au schimbat puțin blestemul, astfel încât să nu aibă nevoie de mâncare sau de băutură, să crească măceși enormi și plini de spini, ca nimeni să nu poată pătrunde la ea și să o trezească sărutul unui prinț. 

    La vârsta de zece ani, când mama ei i-a spus povestea, prințesa a fost foarte bucuroasă, deoarece blestemul trebuia să o țină vie, deci era invincibilă. Ca să sărbătorească, a sărit din vârful celui mai înalt turn din regat în șanțul cu apă din jurul său. Prințesa Harriet și-a petrecut următorii doi ani sărind de pe stânci, măcelărind dragoni și participând la turniruri în circuitul profesional. După multe peripeții, veni ziua ei de naștere. Se dusese la grajduri, ca să vadă ce face pitpalacul ei, când apare Șobombros, zâna cea rea. În fața grajdului o aștepta roata cea mare pentru hamsteri. Zâna cea rea era uimită că Harriet nu îi cerea mila, la fel ca celelalte prințese. Aceasta îi mulțumi, deoarece blestemul a facut-o invincibilă și a putut face ce-și dorea, apoi au strâns mâna, dar Harriet a aruncat-o pe Șobombros în roată. După ce blestemul s-a pus asupra ei, Harriet s-a dus în castel ca să le povestească ce făcuse. În castel toți dormeau, inclusiv animalele din grajduri. Între timp au crescut și măceșii cu spinii lor imenși, iar neștiind ce să facă a decis să se ducă la Cotoroanța de la Gunoiernița Ciumată. Harriet a întrebat-o de ce toți au adormit, mai puțin ea și pitpalacul ei. Cotoroanța le-a spus că ei au fost prinși în ochiul furtunii magice. Asta însemna că toate vrăjile s-au împlinit și avea nevoie de un prinț care să-i sărute pe toți cei o sută șaptesprezece oameni și animale. Cotoroanța i-a dat un cârlig de rufe vrăjit, care prinde orice sau pe oricine și fursecuri pentru drum. Harriet a ajuns la primul castel, unde i-a răspuns un majordom, care i-a spus că prințul nu e acasă, la fel și la al doilea. Ajunsă la al treilea castel, care era mai vechi și mai dărâmat i-a răspuns o femeie, era regina castelului. Aceasta i-a spus că are un fiu, dar la botez a primit o cămășuță roz și  zâna cea rea a crezut că e prințesă, așa că... I-a dat o hartă către muntele de sticlă, unde se afla prințul. Ca să urce pe munte i-a lipit pitpalacului ei ventuze de picioare și așa au urcat. Acolo, hidra și prințul jucau cărți. Pe hidră o chema căpoasa, așa a numit-o prințul. Într-un final, acesta a acceptat să o ajute pe prințesă și au plecat către regatul ei, el pe căpoasa și ea pe pitpalacul ei. Când au ajuns în regat, toți aveau emoții. Au ajuns în castel și prințul a început să-i sărute pe toți cei de acolo. Când au terminat, blestemul s-a rupt și toată lumea s-a trezit. Ei nu credeau că au dormit atât de mult și credeau că prințesa minte. Mama prințesei zicea că trebuie să se căsătorească cu prințul, că el a rupt blestemul. Într-o noapte, au evadat din castel și au plecat în căutare de noi aventuri.

   Această carte este foarte interesantă, are multă acțiune și aventură. A fost ușor de citit, având și multe imagini, care te captivau, iar asta mi-a plăcut. Merită citită!

  

   

"Fata cu palton albastru" de Monica Hesse

 Titlu- "Fata cu palton albastru" 

 Autor- Monica Hesse   

 Editura- Young Art 

    "Fata cu palton albastru" este o carte cu multă acțiune, cu întâmplări din anul 1943, din timpul războiului al doilea. Este vorba despre Hanneke, o fată în vârstă de optsprezece ani, care lucrează pe piața neagră, adică lua alimente și lucruri pe cartelele oamenilor morți, ca apoi să le vândă la preț mai mare.

     Într-o zi, o clientă îi cere ajutorul. Ea se aștepta să îi ceară cafea sau carne. În schimb, ea îi cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Hanneke nu voia să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.

    "Fata cu palton albastru" este un roman extraordinar despre curaj, durere și dragoste în niște vremuri imposibile.

"Circul Mirandus" de Cassie Beasley

Titlu:  "Circul Mirandus"
Autor: Cassie Beasley
Editură: Arthur

       În această carte este vorba despre un băiețel pe nume Micah și despre bunicul său Ephraim. Acesta și-a pierdut părinții și locuia doar cu bunicul lui, până când acesta nu s-a mai simțit bine și a venit sora lui să aibă grijă de el. Ephraim credea în magie, la fel și Micah, deoarece bunicul său a mers la Circul Mirandus când era mic și acolo i s-a promis un miracol de către Jonglerul cu Lumini. Acesta l-a ținut pentru când va avea nevoie de el. Bunicul Ephraim se simțea din ce în ce mai rău, era aproape pe moarte.
        Într-o zi, Micah și prietena lui aveau de făcut un proiect. Băiatul s-a decis să facă el un quipu, iar Jenny să facă referatul. A decis ca acel quipu să ilustreze clasa lor, așa că a făcut un nod pentru fiecare copil din clasă. După ce și-au prezentat proiectul, s-au așezat în bănci, dar Micah a văzut cum nodurile acelui quipu s-au transformat într-un mesaj. Acolo scria că Circul Mirandus va veni la ora 11 noaptea și că atunci se vor putea întâlni. 
       Când i-a spus lui Jenny, ea nu a crezut, dar într-un final s-au întâlnit în acea seară și au plecat în căutarea circului. Jenny i-a spus lui Micah că poate este acolo unde se instalează toate circurile care vin în oraș, așa că au mers acolo. Micah l-a văzut, dar Jenny nu îl putea vedea, deoarece nu credea în magie. După ce l-a văzut și Jenny, au mers la casa de bilete. Micah i-a dat un quipu mai vechi, iar acel domn i-a spus că acel bilet este nelimitat. Când au întrat în circ, au căutat cortul Jonglerului cu Lumini, dar acesta avea un spectacol peste 2 ore. În acel timp au vizitat tot circul. Când a început spectacolul, Micah i-a spus Jonglerului că venise pentru miracolul bunicului său. Acesta i-a zis ca va face tot ce îi stă în putință, dar nu poate împiedica moartea. Jonglerul l-a trimis pe Micah la Boboc de Trandafir pentru a-i da un leac care să îl facă puțin mai bine pe bunicul său. 
      Când au ajuns acasă era deja dimineața, așa că Micah i-a dat acel leac bunicului și a plecat la școală. La școală Jenny și Micah vorbeau despre Jonglerul cu Lumini și cum să îl ducă la bunicul. Când a venit de la școală, Micah a trebuit să facă curat în casă, deoarece mătușa lui îl pedepsise. După ce acesta s-a îmbrăcat în pijama l-a văzut pe bunicul Ephraim stând în picioare. Aceștia au plecat la cinema să vadă un film, apoi s-au dus la un teren de minigolf deschis nonstop. După ce au ajuns acasă, bunicul nu s-a mai simțit așa bine și s-a pus pe canapeaua din sufragerie.
      Când s-a dus din nou la Circul Mirandus, biletul îi expirase, așa că s-a legat de un balon cu heliu și a zburat peste circ până și-a dat drumul și a căzut în cortul Jonglerului. Leșinase, dar când s-a trezit era pe un elefant împreună cu Jonglerul cu Lumini, care încercau să ajungă la el acasă. Micah i-a îndrumat, iar când au ajuns acasă Jonglerul a întrat în casă ca să vorbească cu bunicul său, iar el a stat afară cu elefantul. Nu își dăduse seama cât de repede trecuse timpul, deoarece se juca cu elefantul și cu apa furtunului.
       După ce a întrat și Micah în casă, bunicul său a murit în brațele lui și ale Jonglerului lu Lumini. La înmormântare nu a fost foarte multă lume, dar Micah deja îi simțea dorul. A trebuit să își facă bagajele, căci pleca cu mătușa lui în Arizona. 
       Pe drum, șoseaua s-a surpat în două bucăți, iar Micah s-a dat jos din mașină pentru a vedea ce se întâmplă. În acelaș timp, el auzea muzica circului care era pe partea cealaltă. A decis să închidă ochii și să meargă peste prăpastie și a reușit. Era un test al Jonglerului cu Lumini, doarece miracolul bunicului nu era acela de a învinge moartea, era acela ca Micah să fie fericit. De atunci, Micah locuiește la Circul Mirandus.
    Acestă carte este una specială, deoarece te învață să apreciezi lucrurile pe care le ai, în special familia și să lași răutatea și aroganța deoparte. Carte mi-a transmis o mulțime de sentimente și emoții, precum fericire, tristețe și entuziasm. Merită citită!

"Ramona cea vitează" de Beverly Cleary

Titlu- "Ramona cea vitează"
Autor- Beverly Cleary
Editura- Arthur

  În aceasta carte este vorba despre Ramona, o fetiță în vârstă de 6 ani și aventurile ei. Ea avea o soră mai mare pe nume Beatrice, dar când era mică nu putea sa îi spună pe nume, așa că i-a spus Beezus și de atunci așa îi zice.
  Într-o zi, ele au plecat în parc, deoarece mama lor avea puțină treabă în oraș. Ramona s-a dat pe toate toboganele, în timp ce sora ei citea o carte pe o bancă. Ea a chemat-o pe Beezus să o dea în leagăn, iar câțiva băieți de lângă ele, auzindu-i numele, au început sa râdă. Ramona s-a dat jos din leagăn și le-a ținut o morală, aceștia continuând să râdă.
  Această carte conține mai multe aventuri cum ar fi cearta Ramonei cu o colegă de a ei, deoarece a copiat-o cu ideile pe care ea le avea. Doamna învățătoare a premiat-o pe colega ei, așa că Ramona i-a aruncat creația la coșul de gunoi.
   Într-o zi, în drum spre școală, Ramona s-a gândit să o ia pe o scurtătură. Acolo s-a întâlnit cu un câine mare și fioros. Ea a încercat să îl alunge, dând cu pantoful ei în el. Câinele i-a luat pantoful și l-a ros, iar Ramona a plecat la școală fără un pantof.
  Pe lângă aceste aventuri, mai sunt. Această carte îți transmite multe sentimente cum ar fi bucurie, teamă, suspans și multe altele.

Munca în echipă

    Cum spune și antrenoarea de baschet, Pat Summitt că munca în echipă îi face pe oamenii obișnuiți capabili de rezultate neobișnuite, vă asigur că așa este.
    Echipa nu înseamnă un grup de oameni care să nu se înțeleagă și doar să se certe. Echipa este un grup de oameni, sub conducerea unui șef, ce îndeplinesc în acelaș timp o muncă sau o acțiune comună.
     Spiritul de echipa este foarte esențial. Dacă nu au toți acelaș scop, degeaba lucrează împreună. Spiritul de echipă este legătura spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor.
      Dacă cei trei muschetari nu lucrau în echipă, credeți că ar mai fi salvat ce își propuseseră? Chiar dacă și-au dat seama mai târziu că munca în echipă este mai folositoare, tot au avut timp să salveze ce își propuseseră.
     Lăsați faina și diferențele de-o parte, căci singuri nu puteți realiza nimic.

Jurnalul Meu Virtual 1

15 Iunie 2019
     Dragă jurnalule,

       Azi m-am sculat la ora 7, mai bine zis m-a sculat mami, pentru că trebuia să mergem la Băile Herculane, într-o mini-vacanta de trei zile cu familia. În timpul drumului de 2 ore, am întâmpinat diferite obstacole cum ar fi poliția, deci am mers mai încet, muncitori care lucrau la drum și a trebuit să stăm la o coadă mai mare, pentru că trebuia să treacă celelalte mașini.
   Am mers puțin și pe lângă Dunăre, unde am văzut vapoare și bărci de diferite dimensiuni. După ce am mai mers, am intrat în orașul Băile Herculane, unde ne-am oprit la o brutărie, de unde ne-am luat covrigi și niște cârnați în cocă, băgați la cuptor.
   Când am ajuns la camping, ne-am hotărât unde să punem rulota și am început să ne despachetăm lucrurile. Când tati a vrut să deschidă ușa rulotei, aceasta se blocase, așa că a durat mai mult decât mi-am imaginat. A venit și un domn, care era campat cu cortul lângă noi și l-a ajutat pe tati să deschidă ușa rulotei. După ce am despachetat totul și am mâncat, ne-am odihnit puțin.
    Pe la 15:30 am fost cu tati și Iza la pișcină. Am stat puțin, pentru că a început să plouă, iar la 15:50 ne-am întors. Am stat în rulotă până pe la 17:00, când s-a oprit ploaia.
     Pe la 18:00 am plecat la plimbare, pentru că sora mea voia un avion din polistiren, dar nu am găsit. După ce ne-am întors, eu și tati am plecat în partea opusă părții în care ne campasem, pentru că tati aflase de un baraj, unde era alt camping. Pe drum am văzut un melc foarte mare, zmeură sălbatică, un izvor cu apă din munte și o mică cascadă din care curgea apă din munte.

(zmeura sălbatică)

(mica cascadă cu apă din munte)












16 Iunie 2019
   Dragă jurnalule,

   Azi m-am sculat în jurul orei 9 și nu după mult timp am plecat la pișcină și am stat până pe la ora 13, pentru că trebuia să mâncăm.După ce am mâncat, am fost la plimbare prin camping și am văzut o șopârlă și un șarpe de 50-60 cm, subțire și negru.
    După ce ne-am odihnit, tati și Iza au plecat la pișcină, iar eu și mami am rămas la camping.Din cauza plictiselii noi am întins o pătură sub copac, la umbră și am stat acolo.Nu după mult timp a început să plouă.Când ce ploaia s-a oprit au venit tati și Iza, iar Iza își luase un pistol de apă și tati ne-a lăsat să spălăm mașina cu el. După ce ne-am mai jucat cu pistolul, am plecat să vizităm Râul Cerna. Înainte de a se întuneca, am mâncat, iar după ne-am schimbat în pijamale și ne-am jucat. După ce s-a înnegurat, am plecat cu tati și Iza la plimbare, pentru că ne plictisisem. Pe drum spre camping, tati a prins un licurici, iar acesta a devenit noul nostru prieten.

 (priveliștea de pe pătură)

(ploaia de afară)

(joaca cu pistolul)

(datul cu pietre în râu)

(munții de lângă Râul Cerna)

(algele din Râul Cerna)

(licuriciul prins de tati)







17 Iunie 2019
   Dragă jurnalule,

   Azi m-am sculat în jurul orei 9, după care am fost la toaletă cu sora mea și am văzut o șopârlă în fața acesteia. Pe la 9.30 am plecat cu mami și cu vecinii noștri la cădițe, care sunt niște cădițe din beton cu apă fiartă și sulfuroasă, în care intră doar persoanele cu probleme și cele în vârstă. Cât timp mami era în apă, eu mă plimbam și am văzut Izvorul Scorillo. Când am plecat de acolo, am coborât 80 de scări ce dădeau la Râul Cerna, pe care l-am traversat pe un pod, ce dădea la o cădiță naturală și curată. Pe drum spre cădiță am mai văzut 2 șopârle, iar în Râul Cerna, de lângă cădiță am văzut pești.
   După ce am ajuns la rulotă, am mâncat și după am început să strângem din lucruri, pentru a pleca acasă. Când am ieșit din camping am prins o coadă imensă, pentru că mașinile coborau și drumul era foarte îngust. Mami s-a dus la începutul drumului, ca să le spună șoferilor să nu mai coboare, pentru a putea ieșii tati cu rulota. După 30-40 de minute de când plecasem, am făcut un mic popas pe lângă Dunăre, pentru a o vedea și a face poze.
     Pe la 15.30 am ajuns acasă și ne-am desfăcut bagajele, apoi am mâncat și ne-am odihnit. După ce ne-am odihnit ne-am făcut baie și am mâncat înghețată, pentru a ne răcori. După care am fost la cumpărături și am ieșit afară, la joacă.

(cădițele)

(Izvorul Scorillo)

(podul ce traversa Râul Cerna)

Spre soare cu sora mea

        După mult timp în care m-am gândit dacă să o iau pe ea sau nu, am luat o decizie. O să o iau pe sora mea cu mine.
        Am ales să o iau pe Iza, sora mea, deoarece este o persoană căreia îi place să experimenteze lucruri noi, la fel ca și mie. Iza este în vârstă de 7 ani și nouă luni. Ea învață la Școala Gimnazială "Traian" nr.2. Iza are o fățucă destul de mică, dar ei îi place așa. Are părul maroniu, iar ochii ei sunt puțin verzi. Are ochelari mov cu prințese, pe care și i-a alea singură. Cu siguranță i-ar plăcea să mi se alăture în călătoria spre spațiu, chiar dacă nu face nimic fără mami. Iza are o personalitate bună și normală pentru vârsta ei, dar atunci când se supără, nu e prea bine, pentru că se comportă de parcă ar fi altă persoană, poate datorită zodiei sale. Iza este născută pe 1 August, deci este zodia leu. Este puternică și nu se dă bătută niciodată, orice s-ar întâmpla. Îi plac animalele și în special să mă bată pe mine la cap ca să mă joc cu ea. Este puțin  răsfățată, asta datorită faptului că tati îi dă tot ce vrea.
         Cu siguranță ar fi încântată să meargă cu mine spre soare!

Transformarea prințului în broască

          Transformarea prințului în broască


        A fost odată, demult, un prinț care avea un ținut foarte trist și murdar. Prințul neștiind ce să facă să transforme ținutul trist în unul fericit, s-a dus în ținutul vecin ca să afle idei și ca să-l viziteze pe prințul vecin.
       Ajuns la castel, prințul a văzut-o pe sora prințului vecin, care strălucea ca o stea de pe cer și imediat a cerut-o de soție. Mama fetei era o ființă cu puteri supranaturale, așa că l-a transformat pe prinț într-un broscoi, deoarece nu îi plăcea de el. Iubirea dintre cei doi a fost așa de puternică încât atunci când o sărutat-o pe  prințesă, s-a transformat și ea într-o broscuță frumoasă.
       Cei doi au plecat să locuiască pe malul unui lac și mai trăiesc și azi, dacă nu or fi murit.

Veverici, o fiinţă imaginară

       Mergând prin parc liniştită alături de familia mea , am observat un veverici care era în mijlocul drumului, find rănit. Acesta era destul de mic. Avea o coadă stufoasă, ca pămatuful mamei mele de praf. Avea blană pufoasă, prin care ieşeau ţepi foarte ascuţiţi. Pe lângă astea, avea şi aripi foarte mici şi stufoase, în acelaş timp. Ochii acestuia erau de un verde smaraldic. Avea şi două urechi mici şi ascuţite , ca de felină. Avea şi mustăţi lungi şi negre, ca ale unei pisici. Culoarea acestuia era de un roşcat pal şi închis, ca blana unei vulpi. 
      Ca aspect general, era o fiinţă ciudată, fiind o corcitură între o veveriţă şi un arici.